Mi-am adus aminte de aceste desene. Si voua va placeau, nu? Le urmeaream mereu, de cand era Goku mic si cu coada. Ce era amuzant era ca incercam intotdeauna sa fac anumite chestii pe care le vedeam in desene. Incercam sa fac Valul Testoasei, Raza Soarelui sau cum se numea. Evident, esuam lamentabil, dar eram un copil si imi placea sa incerc. Speram ca intr-o zi o sa gasesc si eu cele 7 globuri ale dragonului, sa il chem si sa imi pun o dorinta. Voi nu incercati sa faceti anumite forte? Sa va concentrati atat de tare incat sa credeti ca ati reusit ceva, ca ati vazut o scanteie si ca mai trebuie concentrare?

Daca v-a placut puteti intra pe siteul lor sa vizionati mai multe. Distractie placuta.

Poza facuta la bunica mea la tara. Calitatea lasa de dorit datorita utilizarii excesive a zoomului pentru a prinde cat mai bine gaina. Va asigur ca este adevarata.

SirGod on deviantART

Ce o gasiti acolo? Cateva poze facute de mine, niste desene facute de mine, si cam tot ce o sa mai desenez sau o sa fotografiez.

Si al doilea. Cred ca e mai popular.

Am scris un articol despre cum poti controla Winamp cu telefonul mobil. Imi e lene sa il copiez aici, il puteti citii aici.

S-a terminat liceul, s-au terminat “cei mai frumosi ani din viata” dupa cum zice lumea. Cred ca are dreptate lumea. Inca nu sunt complet constient ca s-a terminat, dar incet-incet imi dau seama de asta. Pe cine mai scoate profa de mate la tabla cu 95% sanse de a lua 3? Pe mine cu siguranta nu, desi sunt convins ca sunt si altii care o sa fie in aceeasi situatie. Unde sunt orele de fizica si de romana in care ne jucam Real Football 2010 in retea, ascultam muzica etc? Nu mai sunt, s-au dus. Unde sunt colegii mei, prietenii mei? Unde e Billy cu care ma intalneam aproape mereu la ceas la Mall ca sa mergem la scoala? Nu mai e la ceas, nu ma mai asteapta. Cand o sa mai merg pe drumul care duce la liceu? Drumul pe care il stiu cu ochii inchisi. Cand mai fac de serviciu pe scoala in repetate randuri, tinand locul altor colegi care nu vor sa faca? Unde ma mai intalnesc cu colegii sa ne povestim ce s-a mai intamplat, ce am mai facut? Unde mai fac skandenberg cu Base, cu Mutu, cu Luci? Unde mai stau eu pe culoar uitandu-ma dupa fete? Clar nu in liceul meu. De la ce magazin imi mai cumpar sandvisuri ambalate in plastic si incalzite la microunde, care nu au nici un gust, dar tin de foame? Cine mai sparge parolele de admin din laboratoare si le spune tuturor colegilor ca sa isi poata instala jocuri/programe? Cu cine mai rad ca un spart la “Povestea lui Gheorghita”, cu cine mai rad la bancuri in pauze (sau in ore)? Nu cu Rares, nu cu colegii mei, asta e clar. De la cine mai copiez eu tema la mate dimineata in 10 minute, inainte sa ajunga profa de mate? De ce sa o mai copiez? Care tema? Niciuna, ca am terminat liceul, nu mai sunt la liceu. Cu ce colegi mai merg la gratar? Cu ce colegi mai beau, mai joc un fotbal sintetic, mai ies in oras? Cu cine si de cine mai fac misto prin clasa? Cu ce colegi mai intru in sala de sport, ne schimbam in 2 minute si ne ducem repede sa jucam fotbal si ne ofticam si chiar ajungem sa ne luam la bataie? Ce colege mai ocolesc ora de sport si stau in vestiar “de serviciu”? Ce colegi mai vad eu stresati ca le-a iesit media 9,95 si nu 10 sau ca au luat 9 si nu 10? Ce fituici mai fac eu de acum incolo? Pentru ce? Nu mai am la ce, am terminat liceul. La ce tabla mai scriu eu de acum in colo? Bine, nu ca as fi scris prea mult pe tabla, dar na, vorba vine. Alaturi de ce colegi imi fac griji ca nu imi iese media la mate? Alaturi de ce colegi pierd toate meciurile in campionatul de fotbal? Nu mai am alaturi de cine. De la ce colega mai primesc eu cele mai bune imbratisari? Cu cine mai stau eu la lucrari degeaba, in timpul lucrarii, asteptand sa ne vina o fituica ceva? Cand o sa mai vad 30 de copii care trec prin aceeasi stare in acelasi timp si in acelasi loc? Care rad, care sunt inspaimantati. Cand o sa mai zic eu (si nu numai eu, ci si alti colegi) vechiul “de maine ma apuc de invatat”? Trece si acel “maine” care se transforma in “ma apuc de saptamana viitoare, ca sa incep asa, de la inceput de saptamana”, apoi “lasa ca ma apuc sa invat de pe semestrul 2, clar, invat de rup” sau “lasa ca invat de la anu’, daca nici semestrul asta nu am invatat” si chiar la “lasa ca invat intr-a 12-a” care la randul lui se transforma “lasa ca ma apuc de invatat pe semestrul 2 dintr-a 12″, apoi in “lasa ca invat in ultima luna/saptamana inainte de bac” care se transforma in “a trecut timpul si nu am invatat nimic”? Cu ce colegi mai fac poze trasnite prin clasa, prin scoala? Ce carti/caiete o sa mai scot eu din ghiozdan cu 10 minute inainte sa plec la scoala pentru a le inlocui cu cele care imi trebuie in ziua respectiva? Ce carte, ce caiet, ce ghiozdan? Pff, asta era cand eram la liceu, acum nu mai e. Toate s-au dus, au ramas doar niste amintiri frumoase si niste biti care formeaza poze sau videoclipuri pe care le am in calculator.

Chiar asa de repede au trecut 4 ani? Da, au trecut, foarte repede. Macar am ramas cu o gramada de lucruri numai bune de adus aminte. Chiar daca nu mi-a ramas formula lui LaGrange, ecuatia chimica a benzenului, unitatea de masura a constantei elastice sau sistemul nervos, am ramas cu chestii mai importante, zic eu. Am ramas cu prieteni. Cu amintirile pe care le am impreuna cu ei. Nu am pierdut timpul in astia 4 ani chiar daca am trecut prin liceul asta ca rata prin balta. Ce fac acum? Ma uit la poze de la liceu. Ce vad? Ce era odata. Imi place ce vad? Desigur, imi place. Imi aduc aminte ce frumos era… Cu atat am ramas, cu IMI ADUC AMINTE!.

I wish I had no eyelids, because, when I’m looking at you, I’m wasting precious time blinking.

Don’t say you love me. I will not believe you.
Don’t send me hearts to show me your love. I will not believe you.
Don’t bother me with lots of love messages. I will not believe you.
Let me look into your eyes when you see me. Then I will believe you.

You told me that he calls you “angel”. I do not agree him, on my sky, you do not have wings anymore.

Cam astea sunt. Mai ar fi vreo doua-trei, dar na.